Cluj-Napoca, teoretic, este cel mai prietenos oras din Romania. Alaturi de Constanta lui Radu Mazare, desigur. Asa a iesit clasamentul dupa o ancheta derulata anul trecut in cadrul evenimentului “Zece pentru Romania”. Iar clujenii nu au avut decat sa se bucure si sa fie mandri de intamplare. Trecand insa momentul de euforie, specific, printre altele, sfarsitului de an, multi dintre noi am inceput sa realizam ca, de fapt, lucrurile nu stau chiar asa. De altfel, in mod evident, administratia clujeana este, si ea, parte a administratiei romanesti, a unui stat cu comportament de multe ori ostil fata de cetateanul de rand. Sigur, la Cluj-Napoca, gradul de civilizatie al societatii asigura o mai buna functionare a serviciilor decat dincolo de Carpati. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece. Primul eveniment menit sa ne trezeasca din marea prietenie municipalitate-cetatean a fost “porumbelul” scapat din gura de un angajat al primariei, aflat in plina greva de avertisment fata de guvernanti, acela care, practic, a spus lucrurilor pe nume. Ca fraieri ce suntem platitori de taxe, ne-am socat de sinceritatea debordanta a tanarului angajat, remunerat din bani publici (ca sa fiu elegant si sa nu spun din banii nostri). De atunci insa am inceput sa monitorizam mai atent intamplarile petrecute in urbe. Si, surpriza ! Constatam ca unele au alta tenta decat prietenia admistrativa. Si asta nu de ieri de azi. Clujenii cu drepturi si proprietati la Palocsay, de exemplu, privesc de ani de zile cu nostalgie dealurile ce faceau candva parte din familiile lor. Rabdarea acestora, cu siguranta, nu a fost luata in calcul de chestionarele organizatorilor de la “Zece pentru Romania”. Dadea rau. Nici cetatenii simpli, cei care doresc sa-si construiasca un imobil pentru propria familie nu se simt mai bine. Dupa ani si ani de lupte cu urbanismul clujean, multi dintre ei constata ca alaturi de casa ridicata cu atata truda si enorm consum nervos a rasarit un bloc de locuinte sau de birouri. Asa din intamplare si mult mai rapid decat casuta lor mult-visata. Sigur, pe acest segment, criza financiara a adus un pic de liniste, in sensul ca, cel putin deocamdata, dezvoltatorii imobiliarii au luat o pauza. Ce va fi in viitor insa e greu de anticipat. Alte chestiuni marunte, de genul, cetatean care plateste o parcare inexistenta, aproape ca nu mai conteaza. De gropile din asfalt nu zic nimic ca e de vina iarna si punctele de inghet-dezghet, nicidecum cei care ar fi trebuit sa monitorizeze lucrarile si, implicit, calitatea asfaltului turnat. Ce trebuie sa remarc totusi aici, e ca, intr-adevar, administratia napocala stie, uneori, sa fie cu adevarat prietenoasa. Bunaoara cu fetele care vand placeri langa statuia lui Baba Novac. Prin grija municipalitatii, Bastionul Croitorilor a fost reconditionat si arata superb seara, atunci cand fetitele incep lucrul. In plus, de vreo cateva luni, ele au la dispozitie si o camera de luat vederi, pozitionata anume pentru a putea fi monitorizate ca la carte. Nu stii niciodata cine vine la agatat ! Cum de prezenta lor acolo nu se supara Baba Novac, nici primaria nu se deranjeaza. Iar politia e deja obisnuita. Si daca la asta adaugam faptul ca, in curand, legislatia in domeniu va deveni mult mai relaxata (prostitutia nu va mai fi considerata infractiune), putem chiar conchide ca mai marii tarii dau sansa urbei noastre de a deveni cu adevarat cea mai prietenoasa din Romania, caci la Constanta fetitele sunt mai timide si nu preferea chiar zona centrala, cu valente istorice. Sarind de la una la alta, dar tot pe linie de prietenie administrativa, constat ca, in cautare de brand, primaria, cel putin de fatada, e preocupata de cultul eroilor, ceea ce, nu-i asa, nu e deloc rau. Dimpotriva chiar. Problema e ca, in timp ce evocam eroii istoriei neamului, familiile martirilor din 1989 isi pierd casele iar veteranii de razboi nu sunt nu doar ignorati ci dezonorati cu buna stiinta. Cazul grupului de veterani de la Groapa Mosului si goana dupa terenurile lor sta marturie modului in care au fost si sunt tratati in Cluj-Napoca cei care au luptat nu doar impotriva nazismului ci si pentru eliberarea Ardealului, inclusiv a Clujului.